Ashes to ashes

I’m back. Again. Until I leave. Again. Neverending story. Nu va mai povestesc de mica mea escapada cretana si nici nu va arat poze decat cu programare privata la mine la vila. Chestia e ca de fiecare data cand revin in tara dintr-o “miscare” internationala imi vine tot mai greu sa ma reacomodez cu plaiurile mioritice. Sa fie oare de vina candoarea si spiritul angelic al Bucurestiului? Sau poate rezonanta intelectuala desavarsita a oamenilor care-l po(pulea)za… Anyway, fiecare zi ce trece imi intareste convingerea, ca, intr-un viitor mai mult sau mai putin (sper) indepartat, voi trai intr-un loc in care sa revin mereu cu placere. Until then, ashes to ashes, dust to dust.