Late night at home in charming Cluj. I’m watching a stunning documentary on Ray Charles and I just realised how much I love this guy’s music although I never really trully listen to it. I think it’s the kind of music that makes you search within yourself. It works for me, anyway…. Zero is sleeping next to me and tomorrow I leave for Tirnaveni (where I was born) to see my aunts, uncles, cousins and nephews. Haven’t seen them in 10 months….Sometimes it does feel good to be home. Cheers!
I’m back. Again. Until I leave. Again. Neverending story. Nu va mai povestesc de mica mea escapada cretana si nici nu va arat poze decat cu programare privata la mine la vila. Chestia e ca de fiecare data cand revin in tara dintr-o “miscare” internationala imi vine tot mai greu sa ma reacomodez cu plaiurile mioritice. Sa fie oare de vina candoarea si spiritul angelic al Bucurestiului? Sau poate rezonanta intelectuala desavarsita a oamenilor care-l po(pulea)za… Anyway, fiecare zi ce trece imi intareste convingerea, ca, intr-un viitor mai mult sau mai putin (sper) indepartat, voi trai intr-un loc in care sa revin mereu cu placere. Until then, ashes to ashes, dust to dust.
Courtesy to Mosh Califar ma delectez la aceasta ora tarzie si pierduta in noapte cu DVD-ul “Beside You In Time 2007″ (also known as Halo 22) un “live” de 122 de minute si 20 de piese cu Nine Inch Nails. In alta ordine de idei, de maine pana luni ma gasiti (sau nu:)) aici. Stiu, e urat si e frig in zona aia dar nu am de ales. Obligatie de serviciu Cu toate ca voi extreeeeeeem de ocupat, voi incerca sa ilustrez prin vorbe si imagini calvarul care ma asteapta la usa bungalow-ului. Nu va zic mai multe ca ma-njurati. Nu ma pot abtine: am jacuzi si sauna in camera. Si? Care-i problema? Pac-Pac!
ps. Click mai jos ca sa va enervez si mai tare. BESIDE YOU IN TIME, baby! Doo ore!
She’s not here, but she feels so real. She’s not here, but she whispers honey in my ears. She’s not here, but she shivers when I sing. She’s not here, but she falls asleep in my arms. She’s not here, but she wakes me up with a soft kiss. She is the sweetest thing. She’s like the spring.
Seara perfecta de mai. Am ras tot drumul spre casa. Incepuse sa ploua torential. Am alergat desculti si ne-am oprit pe o bordura unde ne-am strans in brate pentru o secunda. Mirosul dulce inchis al pielii ei a ramas cu mine pentru multa vreme. Aveam 22 de ani si credeam ca pot s-o iubesc pana la capatul timpului. Funny thing, the time. Acea secunda a fost eternintatea noastra. Damn!… au trecut deja 10 ani de atunci? Anyway, gandul asta melodramatico-telenovelistico-(un)real a fost generat de piesa asta.
Am cel mai mare respect pentru acest gen de artisti. Putini reusesc sa dea viata propriei imaginatii.Tomasz Bagiński este unul dintre ei. Cu aceasta animatie a castigat un premiu BAFTA si o nominalizare la Oscar in 2002. Simply amazing!
Ieri am reascultat piesa asta dupa nu stiu cati ani. Ca sa vezi coincidenta, in dimineata asta la 8.30 sharp mi-a sunat telefonul. The sweetest wake up call ever! What were the chances? Cantecul asta e pentru tine!
I just love this brochure cover on immigration to Canada designed by Ernst Roch in 1975. The way Roch visualizes the subject matter is brilliant and so simple
Cand sunt eu, nu e ea. Cand e ea, nu sunt eu. Cand vreau eu, nu vrea ea. Cand vrea ea, nu vreau eu. Cand ea plange, eu tac. Cand eu plang, ea nu mai e. Cand ea doarme, eu visez. Cand eu dorm, ea doarme. Cand eu mint, ea rade. Cand ea minte, eu plang. Cand eu ma trezesc, ea nu mai e. Cand ea se trezeste, eu caut o alta…ea.