Am redescoperit soundtrack-ul filmului The Fountain, film despre care trebuie sa va spun urgent ceva: daca nu l-ati vazut, cautati-l acum! Fantastic in toate privintele. Un film-poezie, un testament al dragostei, vietii si al impermanentei mortii. Este un film greu de vazut. Cinematografie uluitoare, scenariu inchegat si un soundtrack revelator al lui Clint Mansell. Acelasi cu care regizorul Darren Aronofsky a colaborat la Requiem for a dream.
The Fountain nu este un film de dragoste si nici SF (chiar daca are elemente din ambele genuri). Este expresia omului care se confrunta cu ideea de mortalitate. Cu faptul ca el, cei din jurul sau si, in special, femeia pe care o iubeste, vor muri. “Chimia” dintre Hugh Jackman si Rachel Weisz face ca povestea (durerea) sa fie aproape palpabila. Pentru a aprecia acest film e absolut necesar un creier activ.
6 raspunsuri Până acum ↓
licurici // martie 25, 2008 la 12:45 pm |
da? noah, înseamnă că al meu creier e pasiv rău de tot.
pt mine, the fountain a fost un eşec regizoral. o amestecătură pseudo-filosofică compensatorie la nivel vizual, dar banală, cu un scenariu subţire, nefinalizat şi o intriga adormită. un film fără sare şi piper. păreri şi păreri… 
Tavi // martie 25, 2008 la 1:36 pm |
exact, pareri si pareri
o fi sau n-o fi intr-un fel anume dar nu cred ca e un esec regizoral. Aronofsky e poate cel mai original regizor al timpurilor noastre. Am mentionat ca e un film dificil si nu pe gustul tuturor tocmai din cauza asta. Omu’ are un stil mai ciudat dar nu cred ca in spatele acestui stil se ascunde ceva superficial. Nu o zic doar eu ci mai toti aia mari si grei de se uita la filme prin lumea asta 
Evident ca filmul este perceput in mod diferit ca nivel de profunzime in functie de stare, bere, tigara, anturaj, nivel de stres, ora, etc 
De-aia imi plac filmele lui Aronofsky. Ma lasa pe mine sa-mi fac propriul scenariu. Virtual, dar al meu. Draga licurici, astept o recomandare din partea ta… un film care ti-a placut. I’m curious!
licurici // martie 25, 2008 la 2:21 pm |
păi, ţi-am scris câteva data trecută – the hudsucker proxy, dear wendy, amadeus. dar pot să-ţi mai zic şi altele. spre exemplu, din ăstea văzute recent mi-au plăcut foarte mult în slujba regelui angliei, irina palm şi juno. altele văzute mai demult – zatoichi, ridicule, dueliştii, the dreamers, in the mood for love… să mai zic?
Tavi // martie 25, 2008 la 2:49 pm |
the dreamers mi-a placut si mie
anyway, cum ai zis si tu, it’s a matter of taste…o recomandare ramane doar o recomandare.
anaAyana // aprilie 10, 2008 la 6:51 pm |
Până la urmă merită sau nu?
Tavi // aprilie 10, 2008 la 7:35 pm |
Eu zic ca da. De gustibus