Se facea ca merg descult pe o plaja pustie, in dreptul unui apus de soare de un rosu translucid. Gandeam cu voce tare si nu ma auzeam. Strigam ganduri din toate puterile. Tot nu ma auzeam… Am mers asa o bucata buna de drum, jumatate nisip, jumatate apa. De la un punct a fost doar nisip. Rosu. Fierbinte. Iar in dreapta mea, in loc de apa, un perete de caramida fumeganda, de care, sprijinit si cu un zambet ars (ad literam) pe fata, statea un prieten bun.
- Ce faci?
- Astept sa dispara radiatiile?
- Ce radiatii?
- De la bomba…
- Ce bomba??!!
- Nu vezi ca totul e rosu si arde?
- Ba da… dar eu..eu de ce nu simt nimic?
- Nu stiu…esti altfel…oricum, e a patra bomba luna asta…
M-am aplecat si am atins nisipul rosu-fierbinte cu varful degetelor. Gandeam cu voce tare: trebuie sa aduc apa inapoi… un val spumos si rece m-a trantit la pamant in secunda urmatoare.
These are the dreams I dream.
5 raspunsuri Până acum ↓
bulina // aprilie 17, 2008 la 9:02 pm |
Ploaie cu scintei si fire de iarba…fan proaspat si struguri zemosi…pere, mere si portocale aurii…frumoase prune plumburii.
Pomii argintii…fulgi de zapada si frunze moarte, uscatele frunze cu crengile copacilor pline de muguri roz si albi…flori atarnand pe crengi uscate si folosite la focul iernii, care lasa sa se ridice fumul din hornuri spre soarele arzator si dogoritor.
Ger naprasnic-ape inghetate si cintec de randunele in raza calda a soarelui primavaratic … un ochi al hazardului.
Statuile pironite cu bratele incrucisate pe pieptul de plumb inghetat si buze topite ca un sloi de gheata miscat de seisme fierbinti ale zilelor toride cu cerul rosiatic si mov.
cata forta poate avea o privire?…poate avea forta unui seism…forta unui vulcan…forta unui tunet si scinteierea unui fulger…privirea spre haos, spre destin ingropat in ceata marunta si deasa a unei zile toride.
Tavi // mai 3, 2008 la 12:21 pm |
Foarte frumos ce ai scris si tu
Tx!
bulina // mai 4, 2008 la 12:56 pm |
Ploaie afara determinand si-o ploaie in sine, ca o lume ce repeta in balbe lumea din exterior.
Ploua cu liniste, ploua cu ganduri domoale asemeni ploii. Stapan pe tine si pe gandurile tale, totusi le lasi sa curga prin tine, asemeni unei cascade, dar fara caderi masive de pietre. Nu simti nevoia unei descrieri sau nevoia unei caderi in mirajul creatiei, in afara de ceea ce simti trecand prin tine, autentic si onest.
PS:
) Sincer nu stiu cum de am nimerit iarasi aici, iarasi in aceasta parte a scrierilor tale, doar ca ti-am transpus exact ce scrisesem cu cateva minute in urma, fara vreun sens sau vreo logica anume. Pur si simplu ca un ,,the end,, poate a acestor jocuri imaginative.
Cu placere
victoria casian // iunie 27, 2008 la 10:59 am |
Am o carte acasa numita Amintiri din viitor…dar ce ai scris tu imi aminteste de cea mai buna carte care am citit-o …de fapt..imi amintesti de sfarsitul ei:)
Tavi // iunie 27, 2008 la 11:10 am |
misto Amintiri din Viitor…Erich von Daniken parca e autorul…care e cea mai misto care pe care ai citit-o?